UZUCAPIÚNE s.f. Mod de dobândire a proprietății imobiliare prin efectul unei posesiuni prelungite. [Pron. -pi-u-, var. usucapiune s.f. / < lat. usucapio < usus – uz, capere – a lua]. Vezi definitia »

a căuta în coarne expr. a răsfăța (pe cineva.) Vezi definitia »

PREDISPÚNE vb. III. intr., tr. A crea, a pregăti o anumită stare de spirit, a dispune la ceva. [P.i. predispún, conj. -nă. / cf. fr. prédisposer]. Vezi definitia »

INFLICȚIÚNE s.f. (Rar) Pedeapsă. [Pron. -ți-u-. / cf. lat. inflictio, fr. infliction]. Vezi definitia »

EXCLUSIÚNE s.f. v. excluziune. Vezi definitia »