SEDUCȚIÚNE s.f. v. seducție. Vezi definitia »

MACERAȚIÚNE s.f. v. macerație. Vezi definitia »

SUBDIVIZIÚNE s. f. parte obținută prin împărțirea unei părți dintr-un tot deja împărțit; subîmpărțire. ◊ (geol.) unitate de timp corespunzătoare unei etape din istoria Pământului: era, perioada, epoca, etajul. (< fr. subdivision) Vezi definitia »

MÁRGINE, margini, s. f. 1. Loc unde se termină o suprafață; extremitate, capăt al unei suprafețe. ◊ Loc. adj. și adv. Fără (de) margini = nesfârșit, infinit; imens. ♦ Spec. Hotar, frontieră. ♦ Spec. Periferie. ♦ Spec. Mal, țărm. 2. Circumferință a gurii unei gropi sau a unui recipient; loc unde se termină o groapă sau un recipient. 3. Fig. Limită până la care se poate admite sau concepe ceva. – Din lat. margo, -inis. Vezi definitia »

CAUDÍNE adj.f.pl. A trece sub furcile caudine = a umili, a impune condiții umilitoare (după o înfrângere totală); (p. ext.) a supune unei critici severe. [< lat. fauces Caudinae]. Vezi definitia »