DENUMÍ, denumesc, vb. IV. Tranz. A da nume unei ființe sau unui lucru; a numi. ♦ (Înv.) A desemna. – De⁴ + numi (după fr. dénommer). Vezi definitia »

cárămi, s.m. pl. (reg.) drugii unei scări în care sunt băgați fușteii. Vezi definitia »

COMPĂTIMÍ, compătimesc, vb. IV. 1. Tranz. A avea sau a manifesta părere de rău față de suferințele cuiva. 2. Intranz. (Înv.) A suferi împreună cu altcineva; a lua parte la suferința cuiva. – Con¹- + pătimi (după fr. compatir). Vezi definitia »

STRUM(I)- elem. „tumoare, gușă, protuberanță”. (< fr. strum/i/-, cf. lat. struma) Vezi definitia »

DENUMÍ vb. IV. tr. A numi. [P.i. -mesc. / < de- + numi, după fr. dénommer]. Vezi definitia »