SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio]. Vezi definitia »

DEFLAGRÁȚIE s. f. 1. ardere explozivă în care reacția de descompunere se propagă cu viteze mici. 2. explozie violentă. 3. conflict generalizat. (< fr. déflagration, lat. deflagratio) Vezi definitia »

TORACOTOMÍE s.f. (Med.) Deschidere pe cale chirurgicală a cavității toracice pentru a aborda organele care se află aici (plămâni, inimă etc.). [Gen. -iei. / < fr. thoracotomie, cf. gr. thorax – piept, tome – tăiere]. Vezi definitia »

STEREOTELEMETRÍE s.f. Telemetrie bazată pe măsurători stereoscopice. [Gen. -iei. / cf. fr. stéréotélémétrie]. Vezi definitia »

ETERODOXÍE s. f. Concepție care se abate de la doctrina oficială a bisericii ortodoxe. [Var.: heterodoxíe s. f.] – Din fr. hétérodoxie. Vezi definitia »