Definita cuvantului saturație
SATURÁȚIE s.f. Stare a unui sistem fizic sau chimic pentru care anumite mărimi au atins valoarea maximă; (spec.) stare a unei soluții care conține cea mai mare cantitate posibilă dintr-un corp dizolvat în ea. ♦ Stare a unui compus care nu mai conține valențe libere. ♦ (Fig.) Îmbuibare, dezgust, plictiseală. [Gen. -iei, var. saturațiune s.f. / cf. fr. saturation, lat. saturatio].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu saturație
GNOMOLOGÍE s. f. culegere de sentințe, de maxime. (< fr. gnomologie) Vezi definitia »
FORMÁȚIE, formații, s. f. 1. Alcătuire, întocmire, organizare, constituire. 2. (Geol.) Strat de roci caracterizate prin anumite particularități ale constituției lor și care s-au format în anumite condiții geologice dintr-o anumită perioadă de timp. 3. Fel în care este dispusă o unitate militară pentru adunare, marș sau luptă. 4. Ansamblu, echipă artistică. 5. Componența unei echipe sportive; echipă sportivă. ♦ Modul de dispunere (în coloană sau în linie) a unui grup de sportivi. 6. Combinație de cifre, de figuri sau de poziții la unele jocuri sportive, distractive sau de noroc (șah, loto, pronosport etc.). [Var.: formațiúne s. f.] – Din fr. formation, lat. formatio, -onis. Vezi definitia »
PALEOGEOGRAFÍE s.f. Ramură a geologiei care are ca obiect de studiu reconstituirea mărilor, a continentelor, a munților etc. din epocile geologice trecute. [Gen. -iei. / < fr. paléogéographie]. Vezi definitia »
ORZOÁIE s. f. (Reg.) Orzoaică. [Pr.: -zoa-ie] – Orz + suf. -oaie. Vezi definitia »
URETRECTOMÍE s.f.. Rezecție a unei porțiuni din peretele uretral. [Gen. -iei. / < fr. urétrectomie, cf. gr. ourethra – uretră, ektome – excizie]. Vezi definitia »