SINECOTOMÍE s.f. (Med.) Secționare a bridelor sau a aderențelor. [Gen. -iei. / < fr. synéchotomie]. Vezi definitia »

PARAFONÍE, parafonii, s. f. (Med.) Boală care constă în pronunțarea nazalizată a sunetelor. – Din fr. paraphonie. Vezi definitia »

ASTROMETRÍE s. f. ramură a astronomiei, tehnica determinării poziției aștrilor pe bolta cerească, a coordonatelor geografice ale locului, a orei exacte etc. (< fr. astrométrie) Vezi definitia »

ETERONOMÍE s.f. (Fil.) Principiu potrivit căruia voința subiectului nu are în sine rațiunea propriei acțiuni, ci derivă din rațiuni externe. ♦ Caracterul a ceea ce este eteronom. [Gen. -iei, var. heteronomie s.f. / < fr. hétéronomie, cf. gr. heteros – altul, nomos – lege]. Vezi definitia »

ECLAMPSÍE s.f. Boală care se manifestă la lăuze și la gravide prin pierderea cunoștinței, crampe și spasme violente. ◊ Eclampsie puerilă = boală care se manifestă la copii datorită unei tulburări a glandei tiroide. [Gen. -iei. / < fr. éclampsie, cf. gr. eklampsis]. Vezi definitia »