TABLÁ, tablale, s. f. Tavă sau măsuță pe care își poartă marfa plăcintarii, rahagiii etc. ♦ (Reg.) Tavă de servit. – Din tc. tabla. Vezi definitia »

culá (-léz, -át), vb. – A nimici, a distruge, a scoate din luptă (un adversar, în afaceri). Fr. couler. – Der. culaj, s. n. (pierdere), din fr. coulage; culant, adj., din fr. coulant; culanță, s. f. (rapiditate, eficiență, spontaneitate în afaceri), der. intern. Sînt galicisme. Aceleiași rădăcini îi aparține culisă, s. f., din fr. coulisse. Vezi definitia »

TURRITÉLLA s. f. moluscă gasteropodă cu cochilia spiralată. (< fr. turritelle, lat. turritella) Vezi definitia »

ASAMBLÁ vb. tr. 1. a reuni, a îmbina două sau mai multe piese, segmente. 2. (inform.) a efectua o asamblare. (< fr. assembler) Vezi definitia »

RIMELÁ vb. I. tr., refl. A (se) machia, a (se) da cu rimel. [< fr. rimmeller]. Vezi definitia »