TRÍPLUM s. n. (muz.) vocea superioară a unei piese polifonice în trei voci, în sec. XII – XIII. (< lat. triplum) Vezi definitia »

cum se numeste ce inseamna acest cuvant Vezi definitia »

BÚCIUM¹, buciume, s. n. Instrument muzical de suflat în forma unui tub tronconic foarte lung, făcut din coajă de tei, din lemn sau din metal și folosit în special de ciobani pentru chemări și semnale. [Var.: búcin s. n.] – Lat. bucinum. Vezi definitia »

CONCLÚSUM s.n. Decizie a anumitor adunări (diete germanice etc.). ♦ Notă rezumând dezbateri diplomatice. [< lat. conclusum, cf. lat. concludere – a conclude]. Vezi definitia »

TEPIDÁRIUM s.n. Parte a termelor romane rezervată băilor calde. [Pron. -ri-um. / < lat. tepidarium]. Vezi definitia »