AVIRULÉNT, -Ă adj. (Despre un germen patogen) Lipsit de virulență. [< germ. avirulent, cf. gr. a – fără, lat. virulentus – otrăvitor]. Vezi definitia »

cărunt (cărúntă), adj. – Cu părul alb. – Mr. cănut. Lat. canūtus (Cipariu, Gram., 91; Pușcariu 301; Candrea-Dens., 274; REW 1622; DAR); cf. it. canuto, fr. chenu, prov., cat. canut, sp. canudo. Este cuvînt general cunoscut (ALR, 65). Der. cărunțiu, adj. (cărunt); căruntețe, s. f. (cărunțeală; bătrînețe; albeață); cărunțeală, căruntate, s. f. (rar, faptul de a fi cărunt); încărunți, vb. (a albi; a îmbătrîni). Din rom., ngr. ϰανούτον (Meyer, Neugr. St., II, 75). Vezi definitia »

insrtrument {scula}, cleste de cuie. se foloseste cuvintul in moldova zona grozesti. Vezi definitia »

NEÎNFRẤNT, -Ă, neînfrânți, -te, adj. Care nu este sau nu poate fi înfrânt (ușor); invincibil. – Ne- + înfrânt. Vezi definitia »

CROCÁNT, -Ă adj. (Franțuzism; despre alimente) Care se sfărâmă cu ușurință, făcând zgomot când este zdrobit de dinți. [< fr. croquant]. Vezi definitia »