HALUCINÁȚIE s. f. stare psihică anormală, sub imperiul căreia cineva percepe lucruri sau situații inexistente. ◊ produs al acestei stări; nălucire, vedenie. (< fr. hallucination, lat. hallucinatio) Vezi definitia »

PALATOPLEGÍE s. f. paralizie a vălului palatului. (< fr. palatoplégie) Vezi definitia »

COLEDOCOHEPATOSTOMÍE s. f. creare operatorie a unei anastomoze între coledoc și canalele hepatice. (< fr. cholédocho-hépatostomie) Vezi definitia »

PARIMÍE, parimii, s. f. 1. (Rar) Proverb; maximă; pildă, învățătură. 2. Parimiar. [Var.: paremíe s. f.] – Din ngr. parimía. Vezi definitia »

HIPONASTÍE s.f. (Biol.) Creștere mai rapidă a suprafeței dorsale a unui organ vegetal plat (frunză, petală) decât a celei ventrale, care devine astfel concavă. [< fr. hyponastie]. Vezi definitia »