RESTAURÁȚIE, restaurații, s. f. 1. Restaurare; spec. perioadă din istoria unor state, caracterizată prin readucerea pe tron a dinastiilor detronate în urma unor revoluții, lovituri de stat etc. 2. Stil din arta franceză, caracterizat prin linii ușor curbate, forme rotunjite, ornamente pline de grație. [Pr.: -sta-u-] – Din fr. restauration, lat. restauratio. Vezi definitia »

TOCOFOBÍE s. f. teamă patologică de naștere. (< engl. tokophobia) Vezi definitia »

TELEFONÍE s. f. transmitere la distanță a vorbirii cu ajutorul telefoanelor. (< fr. téléphonie) Vezi definitia »

DIDASCALÍE s.f. Instrucțiune dată actorilor de autorul unei opere dramatice antice grecești. ♦ Notă, indicație care se punea înaintea unei piese de teatru la latini. [Gen. -iei. / < lat. didascalia, gr. didaskalia]. Vezi definitia »

FOTOMICROSCOPÍE s.f. Înregistrare fotografică a preparatelor microscopice. [Gen. -iei. / cf. fr. photomicroscopie]. Vezi definitia »