IRIZIÚNE s.f. (Liv.) Acțiunea de a râde de cineva; bătaie de joc. [Pron. -zi-u-. / cf. lat. irrisio, fr. irrision]. Vezi definitia »

BEATITÚDINE s. f. 1. stare de fericire deplină. 2. stare patologică de euforie permanentă. (< lat. beatitudo, fr. béatitude) Vezi definitia »

imagine a unui produs, serviciu, promovata constant si care contribuie la consolidarea capitalului unui brand (sinonim cu marca) Vezi definitia »

DISPERSIÚNE s. f. v. dispersie. Vezi definitia »

REVERSIÚNE, reversiuni, s. f. 1. (Jur.) Revenire a unor bunuri donate la primul proprietar, când persoana căreia i-au fost donate moare fără a avea copii. 2. (Fiz.) Schimbare a succesiunii de stări intermediare prin care trece un sistem în cursul unei transformări. [Pr.: -si-u-] – Din fr. réversion. Vezi definitia »