jéchilă s.f. (reg.) 1. traistă de merinde; pojijie. 2. totalitatea lucrurilor de la o stână; tărhat. 3. îmbrăcămintea așezată deasupra tarniței (păturii) la cal. Vezi definitia »

SEPULTÚRĂ s. f. loc de înmormântare; mormânt. (< fr. sépulture, lat. sepultura) Vezi definitia »

DISCÍTĂ s. f. inflamație a unui disc intervertebral. (< fr. discite) Vezi definitia »

MENÁDĂ s.f. Bacantă; (fig.) femeie exaltată, furioasă. [< fr. ménade, cf. gr. mainas < mainesthai – a fi furios]. Vezi definitia »

fústă (fúste), s. f. – Obiect de îmbrăcăminte femeiască, jupă. – Mr. fustă, fustană, megl. fuscă. Ngr. φοῦστα, de la φουστάνι ‹ it. fustana, și acesta din lat. med. fustaneum „bumbac”. Forma *fusta nu apare în it., dar cf. calabr. fustu „parte de jos la bluze”. Din ngr. provin și alb. fustë și fustan, bg. fusta și fustan, tc. fistan; iar din ngr. φουστανέλλας, rom. fustanelă „îmbrăcăminte tipică a grecilor”, mr. fustanelă (Gáldi 193). Fustan, s. n. (înv., barhet), s-a folosit în sec. XVIII, din tc. (Șeineanu, III, 54). Vezi definitia »