a căuta în coarne expr. a răsfăța (pe cineva.) Vezi definitia »

FONAȚIÚNE, fonațiuni, s. f. Ansamblul fenomenelor care produc vocea. [Pr.: -ți-u-] – Din fr. phonation. Vezi definitia »

APARȚÍNE, aparțín, vb. III. Intranz. A ține, a depinde de cineva sau de ceva; a fi proprietatea cuiva. ♦ A face parte dintr-o anumită clasă, dintr-o anumită organizație etc. – Din fr. appartenir (după ține). Vezi definitia »

FIEȘCÍNE pron. nehot. v. fiecine. Vezi definitia »

PERSUASIÚNE s.f. Darul sau puterea de a convinge pe cineva să facă un lucru. ♦ Convingere, credință neclintită. [Cf. fr. persuasion, lat. persuasio]. Vezi definitia »