Definita cuvantului dizgrație
DIZGRÁȚIE s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței unui om influent, cu putere. [Gen. -iei, var. dezgrație s.f. / < it. disgrazia, cf. fr. disgrâce].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrație
FRENOLOGÍE s. f. teorie neștiințifică potrivit căreia caracterul și facultățile psihice și intelectuale ale omului pot fi recunoscute după conformația craniului. (< fr. phrénologie) Vezi definitia »
ADÍȚIE s.f. (Chim.) Adăugare. ♦ (Mat.) Adunare. ◊ Reacție de adiție = reacție chimică prin care se introduc atomi sau molecule într-o moleculă cu caracter nesaturat; (Fiziol.) Adiție latentă = sumație. [Gen. -iei, var. adițiune s.f. / cf. fr. addition, lat. additio]. Vezi definitia »
HELIOPLASTÍE, helioplastii, s. f. Procedeu de gravură fotografică prin care se obțin planșe gravate în relief. [Pr.: -li-o-] – Din fr. hélioplastie. Vezi definitia »
BURGHEZÍE s. f. 1. (în feudalism) populația orașelor; târgoveții, orășenii. 2. clasă socială dominantă în orânduirea capitalistă, proprietară a principalelor mijloace de producție. ♦ mica ~ = categorie socială intermediară reprezentând micii producători de mărfuri și micii comercianți de la orașe și sate. (< it. borghesia, după fr. bourgeoisie) Vezi definitia »
ALOCÁȚIE s. f. alocare; sumă prevăzută și destinată realizării unui anumit scop. ◊ indemnizație alocată de stat cuiva. (< fr. allocation, lat. allocatio) Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z