Definita cuvantului dizgrație
DIZGRÁȚIE s.f. Pierdere a favorii, a bunăvoinței unui om influent, cu putere. [Gen. -iei, var. dezgrație s.f. / < it. disgrazia, cf. fr. disgrâce].

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dizgrație
spionăríe, spionăríi, s.f. (înv. și reg.) spionare, supraveghere pe ascuns, urmărire. Vezi definitia »
MACROFAGÍE s. f. tip de nutriție, la animale, prin introducerea în gură și înghițirea unor bucăți mari de hrană. (< fr. macrophagie) Vezi definitia »
CENTÚRIE, centurii, s. f. 1. (În armata romană) Subdiviziune tactică cuprinzând o sută de ostași; (în vechea organizare a armatei române) subîmpărțire a cetei. 2. (În vechea Romă) Diviziune politică și administrativă formată dintr-o sută de cetățeni. – Din lat. centuria. Vezi definitia »
MICROSPORÍE s. f. micoză cauzată de un microspor. (< fr. microsporie) Vezi definitia »
VALORÁȚIE s.f. Procedeu artistic prin care se poate da în pictură iluzia celor trei dimensiuni ale obiectelor, a distanței dintre ochi și obiecte și a reliefului acestora. [Gen. -iei. / după fr. valorisation]. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z