GLOSOLALÍE s. f. (Med.) Limbaj neinteligibil al unor bolnavi, alcătuit din silabe și cuvinte fără sens. – Din fr. glossolalie. Vezi definitia »

CARTOGRAFÍE s. f. Disciplină care studiază tehnica de întocmire a hărților și a planurilor topografice. – Din fr. cartographie. Vezi definitia »

EMBRIOGENÍE s. f. embriogeneză. (< fr. embryogénie) Vezi definitia »

PATOLOGÍE s.f. Ramură a medicinei care studiază natura și simptomele bolilor. ◊ Patologie forestieră = disciplină care studiază bolile plantelor forestiere; patologie a cărții = cunoașterea și tratarea stricăciunilor care se pot ivi la o carte. ♦ (Rar) Stare patologică. ♦ Totalitatea modificărilor morbide care apar în țesuturi în anumite boli. V. simptom. [Gen. -iei. / < fr. pathologie, cf. gr. pathos – boală, logos – studiu]. Vezi definitia »

ODONTOCÍE s.f. Decalcifiere a dinților care provoacă sfărâmarea lor. [Gen. -iei. / < fr. odontocie, cf. gr. odous – dinte, okys – slab]. Vezi definitia »