LUCITÓR, -OÁRE, lucitori, -oare, adj. (Despre surse de lumină) Care împrăștie lumină; strălucitor; lucios. ♦ (Despre obiecte) Lucios, sclipitor, scânteietor. ♦ (Despre ochi) Plin de viață, care lucește; lucios. – Luci + suf. -tor. Vezi definitia »

STATOREACTÓR, statoreactoare, s. n. Reactor cu flux continuu de gaze, care funcționează fără compresor și care este folosit pentru propulsia unor avioane supersonice. [Pr.: -re-ac-] – Din fr. statoréacteur. Vezi definitia »

MOR interj. (De obicei repetat) Cuvânt care redă mormăitul ursului. – Onomatopee. Vezi definitia »

PIROFÓR, pirofori, s. m. 1. Nume dat corpurilor care produc scântei și se aprind ușor în contact cu aerul (prin frecare sau ciocnire). 2. (La pl.) Gen de insecte coleoptere care emit lumină fosforescentă; (și la sg.) insectă care aparține acestui gen. – Din fr. pyrophore. Vezi definitia »

chinzuitór, chinzuitóri, s.m. (reg., înv.) chinuitor, torționar. Vezi definitia »