OBSERVATÓR s.n. 1. (Astr.) Local special amenajat pentru observarea fenomenelor astronomice, meteorologice etc.; instituția aflată în acest local. 2. (Mil.) Loc destinat instalării efectivului însărcinat cu observarea mișcărilor și a poziției inamicului. [Pl. -oare. / cf. fr. observoire]. Vezi definitia »

BICIUITÓR, -OÁRE, biciuitori, -oare, adj. Care biciuiește. – Din biciui + suf. -(i)tor. Vezi definitia »

DISPAȘÓR s.m. (Mar.) Expert-calculator care estimează și repartizează cuantumul avariei și al mărfurilor unei nave. [< fr. dispacheur, germ. Dispacheur]. Vezi definitia »

năbăsăditór, năbăsăditoáre, adj. (reg.) tăcut, morocănos. Vezi definitia »

pohór (-oáre), s. n. – Cuvertură, față de masă, covor. Origine incertă. După Tiktin, din sl. vrĕti „a închide”, cf. rus. povora „gratii”. Vezi definitia »