DIÓDĂ, diode, s. f. Element al unui circuit electric cu doi electrozi, care are o rezistență mică față de un sens de trecere a curentului electric și foarte mare față de sensul opus; tub electronic care are doi electrozi (dintre care unul emite electroni). ◊ Diodă tunel = diodă de construcție specială folosită ca amplificator și generator de oscilații. Diodă stabilizatoare de tensiune = diodă folosită ca element de referință în stabilizatoarele de tensiune și de curent. Diodă (electro)luminescentă = diodă cu proprietatea de a emite lumină atunci când este polarizată direct; led. [Pr.: di-o-] – Din fr. diode. Vezi definitia »

chihoárcă s.f. (reg.) pălărie prăpădită; căciulă ponosită. Vezi definitia »

1) Măsură și greutate utilizată în Germani și în N.Europei Sursa: Îndreptar rebusist de Dr.N.Andrei Vezi definitia »

RANDALÍNĂ, randaline, s. f. Moletă. – Din germ. Randaline. Vezi definitia »

isprăvitúră s.f. (înv.) ducere la capăt, terminare. Vezi definitia »