Definita cuvantului isprăvitură
isprăvitúră s.f. (înv.) ducere la capăt, terminare.

Sursa: DAR
Cuvinte ce rimeaza cu isprăvitură
GLÁNDĂ s.f. Organ (de origine epitelială) care produce o anumită secreție. [< fr. glande]. Vezi definitia »
CORMANĂ, cormane, s. f. Parte a plugului confecționată din tablă de oțel, care deplasează lateral, răstoarnă și mărunțește brazdele; răsturnătoare. [Var.: (reg.) cormán s. n.] – Din magh. kormány. Vezi definitia »
PISCICULTÚRĂ s.f. Ramură a zootehniei care studiază creșterea și înmulțirea peștilor în apele naturale și în heleșteie. [< fr. pisciculture, cf. lat. piscis – pește, cultura – cultură]. Vezi definitia »
ÉRĂ, ere, s. f. 1. Perioadă istorică ce începe cu data unui anumit eveniment sau fapt, real sau legendar, de la care se pornește numărătoarea anilor. 2. Epocă (1). 3. Cea mai mare subdiviziune a timpului geologic. – Din fr. ère, lat. aera. Vezi definitia »
pândeálă, pândéli, s.f. (înv.) pândire, pândă. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z