CENTRÍSM s.n. Curent politic oportunist și conciliatorist apărut în sânul partidelor social-democratice, caracterizat printr-o poziție de mijloc, situată între oportuniștii fățiși și aripa revoluționară. [Cf. rus. țentrizm, germ. Zentrismus]. Vezi definitia »

METODÍSM s. n. Doctrină religioasă protestantă care preconizează practicarea „metodică” a pietății. – Din fr. méthodisme. Vezi definitia »

CUZÍSM s. n. Curent ideologic și politic interbelic de extremă dreaptă, al cărui promotor a fost A.C. Cuza. – Cuza (n. pr.) + suf. -ism. Vezi definitia »

COMPLOTÍSM s.n. (Rar) Tactica anarhiștilor, a complotiștilor. [Cf. it. complottismo]. Vezi definitia »

SERAFÍSM, serafisme, s. n. Atitudine, comportare serafică. – Serafi[c] + suf. -ism. Vezi definitia »