PREZBITÍSM s. n. Tulburare de vedere caracterizată prin imposibilitatea de a vedea clar obiectele situate în apropiere; prezbiție. – Din fr. presbytisme. Vezi definitia »

LOBBYSM s. n. Sistem de influențare a parlamentarilor sau a funcționarilor superiori de stat, de către anumite grupuri de afaceri, prin intermediul unor agenți, în vederea adoptării unor hotărâri favorabile acestor grupuri. [Pr.: lobísm] – Cuv. engl. Vezi definitia »

MANIHEÍSM s. n. 1. doctrină religioasă-filozofică, care stabilește ca principiu fundamental lupta veșnică dintre cele două principii contrare, binele și răul. 2. atitudine care se inspiră din concepția dualistă a binelui și răului. (< fr. manichéisme) Vezi definitia »

KANTIANÍSM s.n. Doctrina filozofică a lui Kant, care recunoaște existența lumii materiale în afara conștiinței, negând însă posibilitatea de a o cunoaște. (din it. kantianismo) Vezi definitia »

STATÍSM s. n. 1. însușirea a ceea ce este static. 2. (tehn.) proprietate a unui regulator de a asigura stabilizarea mărimii reglate. (< fr. statisme) Vezi definitia »