Definita cuvantului digresiv
DIGRESÍV, -Ă adj. (Rar) De digresiune, în legătură cu o digresiune. [< fr. digressif].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu digresiv
EXCLUZÍV, -Ă adj. v. exclusiv. Vezi definitia »
EXPLOZÍV, -Ă, explozivi, -e, adj. s. n. 1. Adj. Care poate exploda, care produce explozie; explozibil (1), fulminant. ◊ Sunet (sau consoană) exploziv(ă) (și substantivat, f.) = consoană care produce, la deschiderea bruscă a canalului bucal, o explozie (5); sunet sau consoană ocluzivă. ♦ (Despre aparate, mașini etc.) Care acționează prin explozia unor substanțe speciale cu care este încărcat. ♦ Fig. Susceptibil de a declanșa consecințe grave. 2. S. n. Substanță sau amestec de substanțe care, sub acțiunea căldurii sau a unui factor mecanic, are proprietatea de a se descompune brusc și violent, cu dezvoltare de căldură, lumină și gaze, provocând o creștere mare a presiunii la locul exploziei; explozibil (2). – Din fr. explosif. Vezi definitia »
DELIBERATÍV, -Ă adj. Referitor la o deliberare, de deliberare. ◊ Vot deliberativ = drept pe care îl are o adunare sau un membru al ei de a hotărî ceva prin vot. [Cf. fr. délibératif, lat. deliberativus]. Vezi definitia »
psihoactiv – v curs de legislatie bacrizeyahoo.com Vezi definitia »
NEGATÍV, -Ă I. adj. 1. care neagă, tăgăduiește ceva. 2. care reprezintă o negație. ◊ (log.; despre judecăți) care enunță lipsa apartenenței însușirii exprimate de predicat la obiectul exprimat de subiect. ◊ ostil progresului; distructiv. 3. (despre numere) mai mic decât zero. II. s. n. 1. imagine obținută pe un material fotosensibil, prin redarea inversată a tonurilor și a laturilor subiectului fotografiat. 2. (poligr.) literă albă pe fond închis. (< fr. négatif, lat. negativus, germ. negativ) Vezi definitia »