CONCLUSÍV, -Ă adj. care constituie o concluzie; care conchide. ♦ propoziție ~ă (și s. f.) = propoziție coordonată care exprimă o concluzie a coordonatei precedente; conjuncție ~ ă = conjuncție care introduce o propoziție conclusivă. (< fr. conclusif) Vezi definitia »

ACTÍV², -Ă, activi, -e, adj. Care participă (în mod efectiv) la o acțiune; harnic, vrednic. ♢ Membru activ = membru al unei organizații, societăți, instituții, având anumite obligații și bucurându-se de drepturi depline în cadrul acelei organizații. (Chim.) Corp activ = corp care intră ușor în reacție. Verb activ = verb a cărui acțiune este săvârșită de subiectul gramatical. Metodă activă = metodă de predare care stimulează activitatea personală a elevilor. Militar activ = militar de profesie. Apărare activă = apărare care folosește contraatacuri, pentru a slăbi și nimici forțele inamice. ♦ (Despre operații, conturi, bilanțuri) Care se soldează cu un profit, cu un beneficiu. – Fr. actif (lat. lit. activus). Vezi definitia »

EXORTATÍV, -Ă adj. care exortează. (< fr. exhortatif) Vezi definitia »

preînșiințătív, -ă, adj. (înv.) introductiv. Vezi definitia »

ponív, ponívă, adj. 1. (înv. și reg.) chior; miop. 2. (înv.; despre minte, inteligență) cu posibilități limitate, lipsit de agerime, de perspicacitate; redus. Vezi definitia »