SINCÓPĂ s.f. 1. Pierdere a sensibilității și a mișcărilor voluntare datorită încetării subite momentane sau definitive a funcției inimii, însoțite de întreruperea respirației. 2. (Muz.) Efect ritmic cu caracter dinamic, obținut prin mutarea accentului unei măsuri de pe timpul tare pe cel slab. 3. Suprimarea unei vocale sau a unui grup de vocale neaccentuate din interiorul unui cuvânt. [Cf. fr. syncope, lat. syncopa, gr. synkope < syn – cu, koptein – a tăia]. Vezi definitia »

SEMIÓTICĂ, semiotici, s.f. v. semiotic (I) [DEX '98]. Vezi definitia »

LÓTCĂ, lotci, s. f. Ambarcație de pescuit îngustă, cu prora și pupa ascuțite și ridicate, mânuită cu ajutorul lopeților. – Din rus. lodka. Vezi definitia »

PORONCEÁLĂ s. f. v. porunceală. Vezi definitia »

OPERÉTĂ s.f. Lucrare muzicală scrisă pe textul unui libret dramatic, cântată de soliști, cor și orchestră, în care replicile cântate alternează cu dialoguri vorbite. [Cf. germ. Operette, it. operetta, fr. opérette]. Vezi definitia »