LEUCEMÍE s. f. Boală de sânge caracterizată prin creșterea patologică a numărului de leucocite din organism și prin apariția unor leucocite imature; leucoză, mieloză. [Pr.: le-u-] – Din fr. leucémie. Vezi definitia »

NUCLEÁȚIE s.f. Provocare sau dezvoltare a unei condensări ori a unei cristalizări în gaze sau lichide cu ajutorul nucleelor de condensare, respectiv de cristalizare. [Pron. -cle-a-, gen. -iei. / cf. fr. nucléation]. Vezi definitia »

INTERMIGRÁȚIE s. f. (biol.) migrație a două populații, una luând locul celeilalte. (< engl. inter-migration) Vezi definitia »

LEUCOTERAPÍE s.f. Metodă de tratament constând în a provoca leucocitoza prin acțiunea unei substanțe chimice. [Pron. le-u-, gen. -iei. / < fr. leucothérapie, cf. gr. leukos – alb, therapeia – tratament]. Vezi definitia »

MÂNÍE, mânii, s. f. 1. Izbucnire de iritare violentă, dar trecătoare, împotriva cuiva sau a ceva; furie, supărare mare. ◊ Loc. adj. Iute (sau grabnic, rău) la mânie = care se înfurie ușor; irascibil. ♦ Necaz, ciudă. 2. (Pop.; adesea determinat prin „lui Dumnezeu”, „cerului”, „pământului”) Prăpăd, urgie, grozăvie, nenorocire, calamitate. – Lat. mania. Vezi definitia »