Definita cuvantului dinamie
-DINAMÍE v. dinamo-.

Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu dinamie
LITOLOGÍE s.f. 1. Ramură a geologiei care se ocupă cu studiul rocilor sedimentare; petrografie. 2. Compoziție mineralogică și petrografică a rocilor sedimentare. [Gen. -iei. / < fr. lithologie, cf. gr. lithos – piatră, logos – studiu]. Vezi definitia »
HAIDUCÍE, haiducii, s.f. 1. Luptă armată a unor cete de haiduci (1) împotriva asupritorilor, frecventă la sfârșitul evului mediu în țările românești și în Peninsula Balcanică. 2. Viață sau îndeletnicire de haiduc (1). 3. Purtare, deprindere de haiduc (1). – Haiduc + suf. -ie Vezi definitia »
TIMONERÍE s.f. 1. Loc pe bordul unei nave unde se găsește cârma, unde își face serviciul timonierul și unde se păstrează obiectele care îi sunt necesare acestuia (pavilioane, busolă, semnale etc.). 2. Timonerie de frână = ansamblul pieselor care servesc la frânarea unei mașini automobile, a unui vehicul de cale ferată. [Gen. -iei. / < fr. timonerie, it. timoneria]. Vezi definitia »
feríe (feríi), s. f.1. Măsură de capacitate, folosită în Trans., pentru băuturi alcoolice, în valoare de aproximativ 10 litri. – 2. (Înv.) Taxă pe care o plătea trezoreriei (sec. XV-XVII) partea care cîștiga un proces, pentru a transforma decizia unui tribunal în sentință definitivă, sau, dimpotrivă, partea care pierdea, pentru a deschide o nouă acțiune. – Var. herie, ferîie, herîie. Cu primul său sens, este fără îndoială mag. ferő „măsură de capacitate” (Drăganu, Dacor., V, 354-58). Nu este sigur, deși pare probabil, ca al doilea sens să aibă aceeși bază. Ar putea fi de asemenea pus în legătură cu pol. feruje, de la ferowač „a pronunța sentința” (Bogrea, Anuarul Instit. Cluj, II, 350), sau cu tc. vereje, dat. de la vera „acord” (Bogrea, Arhiva, I, 631; cf. M. Emerit, Revista istorică, X, 31, care pleacă de la tc. uhrie). Pentru instituție, cf. G. D. Longinescu, Feria, în Balcania, II, (1939), p. 199-318. Vezi definitia »
TERMINÁȚIE, terminații, s. f. 1. Parte terminală a unui lucru. 2. Sunet sau grup de sunete care se află la sfârșitul unui cuvânt; terminare (2). ♦ (Rar) Desinență. – Din lat. terminatio. Vezi definitia »
Căutați cuvinte ce încep cu litera: A Ă Â B C D E F G H I Î J K L M N O P Q R S Ș T Ț U V W X Y Z