UMORÍSTIC, -Ă, umoristici, -ce, adj. Care conține sau exprimă umor; care provoacă umorul; vesel, hazliu. – Din fr. humoristique. Vezi definitia »

ișlíc (ișlíce), s. n. – Căciulă de blană sau de postav. Ișlicul din zibelină era rezervat domnitorului; ceilalți boieri îl purtau de mărimi diferite, după rangul pe care îl aveau. Pînă la urmă, la jumătatea sec. XIX, ajunsese să fie însemnul distinctiv al lăutarilor. – Var. șlic. Tc. ișlik, bașlik (Loebel 250; Roesler 593; Șeineanu, II, 229; Tiktin), cf. pol. szlyk, rus. šlik. – Der. ișlicar, s. m. (fabricant de căciuli; boier retrograd); ișlicărie, s. f. (prăvălie de căciuli). Vezi definitia »

CARMÍNIC adj.m. Acid carminic = acid extras din coșenilă. [< fr. carminique]. Vezi definitia »

epileptic; criza comitiala = criza epileptica, se foloseste de obicei pentru a ascunde opiniei publice gravitatea bolii (L. Popoviciu si C. Arseni) Vezi definitia »

ELENÍSTIC, -Ă adj. Care aparține elenismului, privitor la elenism. [Var. helenistic, -ă adj. / < fr. hellénistique]. Vezi definitia »