POLAROGRAFÍE s.f. Metodă de analiză electrochimică a unor substanțe într-o soluție prin înregistrarea grafică a variației intensității curentului electric care se realizează în soluție. [Gen. -iei. / < fr. polarographie, cf. lat. polus – pol, gr. graphein – a scrie]. Vezi definitia »

papucătoríe, papucătoríi, (înv. și reg.) meseria papucarului. Vezi definitia »

RADIOGEOLOGÍE s. f. parte a geologiei care utilizează tehnica radioactivității. (< radio¹- + geologie) Vezi definitia »

ARTROSTOMÍE s. f. deschidere la piele a unei articulații. (< fr. arthrostomie) Vezi definitia »

GALVANOMETRÍE s.f. Măsurarea curentului continuu cu ajutorul galvanometrului. [Gen. -iei. / < fr. galvanométrie]. Vezi definitia »