VANÍLIE, vanilii, s. f. 1. Plantă exotică erbacee agățătoare din familia orhideelor, cu frunze cărnoase și fructe aromatice, în formă de păstaie, folosite drept condiment (Vanilla planifolia); p. restr. fructul acestei plante, supus unui proces special de fermentare și folosit drept condiment plăcut aromat, datorită conținutului de vanilină. 2. Plantă cu tulpina ramificată și flori albastre sau liliachii cu miros foarte plăcut (Heliotropium peruvianum). ◊ Vanilie sălbatică = plantă erbacee cu tulpina dreaptă, cu frunze eliptice, păroase și cu flori albe sau violacee (Heliotropium europaeum). – Din ngr. vanilli. Cf. it. vaniglia, vainiglia, fr. vanille. Vezi definitia »

ENDOFAZÍE s.f. Trăire interioară a actului vorbirii, limbaj interior. [Gen. -iei. / < fr. endophasie, cf. gr. endon – înăuntru, phasis – vorbire]. Vezi definitia »

HOMEOSTAZÍE s. f. 1. proprietate a organismelor vii de a-și menține constantele fiziologice în condiții diferite de mediu. ◊ (genet.) menținere constantă a genomului într-o populație. 2. tendință a sistemelor autoreglabile de a-și menține constante anumite stări sau coordonate de definiție; homeostază. 3. echilibru natural, biologic și ecologic, în biosferă și ecosisteme. ◊ echilibru al mediului interior al individului. (< fr. homéostasie) Vezi definitia »

AUTOFECUNDÁȚIE, autofecundații, s. f. (Biol.) Autofecundare. [Pr.: a-u-] – Din fr. autofécondation. Vezi definitia »

grátie (grátii), s. f. – 1. Zăbrea, bară de metal. – 2. Vergea, grilaj. – 3. Grilă. grătar. – 4. (Înv.) Grătar (de prăjit carne). – 5. Spalier. – 6. Rețea. Lat. pop. *gratis în loc de cratis (Densusianu, Hlr., 111; Pușcariu 728; Candrea-Dens., 725; REW 2304; DAR; Serra, Dacor., IX, 170), cf. it. grata, de unde sb. grata (Miklosich, Fremdw., 90). – Der. grătar, s. n. (obiect din vergele metalice pentru prăjit carnea), cu suf. -ar (din lat. *gratālis, după Pușcariu 727 și DAR; din lat. *gratārium, după Candrea-Dens., 753). Din rom. provine rut. grata (Candrea, Elemente, 408). Vezi definitia »