COLONÍE¹, colonii, s. f. 1. (În antichitate) Cetate sau oraș întemeiat, în scopuri comerciale sau strategice, de fenicieni, de greci sau de alte popoare pe teritorii străine. ♦ Oraș întemeiat de romani în ținuturile cucerite, având rol economic, administrativ și militar. 2. Teritoriu ocupat și administrat de o națiune străină și care este dependent de aceasta pe plan politic, economic, cultural etc. 3. Grup compact de persoane (de aceeași origine) așezat într-o țară sau într-o regiune a unei țări și care provine din imigrare sau din strămutare. 4. Grup de copii trimiși la odihnă în stațiuni climaterice sau balneare; loc unde este găzduit acest grup de copii. 5. Grup de animale din aceeași specie, care duce viața în comun. Colonie de corali. ◊ Colonie microbiană = grup de bacterii aflat în cultură pe medii sociale, vizibil cu ochiul liber, derivat dintr-un germen unic sau dintr-un număr redus de germeni care s-au înmulțit pe loc. – Din fr. colonie, lat. colonia. Vezi definitia »

PREECLAMPSÍE s.f. Formă gravă de disgravidie, premergătoare eclampsiei. [Pron. pre-e-. / cf. fr. prééclampsie]. Vezi definitia »

chidemónie s.f. (înv.) protecție. Vezi definitia »

VALVULOTOMÍE s.f. (Med.) Intervenție chirurgicală pe inimă, constând în secționarea valvulelor. [Gen. -iei. / < fr. valvulotomie, cf. lat. valvula – valvulă, gr. tome – tăiere]. Vezi definitia »

AUTORIZÁȚIE, autorizații, s. f. Permisiune (oficială) de a face ceva; împuternicire. ♦ (Concr.) Document prin care se dovedește un drept sau o împuternicire a cuiva. [Pr.: a-u-] – După fr. autorisation. Vezi definitia »