HAN¹, hani, s. m. Titlu purtat, în evul mediu, de conducătorii mongoli și preluat de suveranii multor țări din Orient; persoană care avea acest titlu; han-tătar. – Din tc. hăn. Vezi definitia »

GUARDAMAN s. n. (mar.) ApĂ�rĂ�toare de mânĂ� dintrâ��o brĂ�țarĂ� din piele, la cusutul velelor, având între degetul mare și podul palmei un mic disc metalic cu care se împinge acul. -Din it. Guardamano Vezi definitia »

ALDÁN, aldani, s. m. (Reg.) Cânepă de toamnă care produce sămânță (Cannabis sativa). [Var.: hăldán s. m.] – Et. nec. Vezi definitia »

MAROCÁN, -Ă adj., s. m. f. (locuitor) din Maroc. ◊ (s.n.) dialect arab vorbit în Maroc. (< fr. marocain) Vezi definitia »

PRIDVÁN, pridvane, s. n. (Reg.) Pridvor. – Din pridv[or] + suf. -an. Vezi definitia »