COGNAȚIÚNE s. f. 1. înrudire naturală, în dreptul roman. 2. (lingv.) înrudire a cuvintelor. (< lat. cognatio) Vezi definitia »

LONGITÚDINE, longitudini, s. f. Distanță în grade, măsurată pe ecuator, dintre meridianul care trece printr-un punct oarecare de pe glob și primul meridian (meridianul 0, care trece prin Greenwich), constituind una dintre cele două coordonate geografice. ◊ Longitudine cerească = una dintre coordonatele ecliptice. – Din fr. longitude, lat. longitudo, -inis. Vezi definitia »

INTUSUSCEPȚIÚNE s.f. Introducerea într-un corp organizat a unei substanțe care servește la creșterea lui. [< fr. intussusception]. Vezi definitia »

DECLAMAȚIÚNE s.f. v. declamație. Vezi definitia »

SUBTENSIÚNE s. f. tensiune electrică inferioară, mai joasă decât o tensiune dată. (după fr. sous-tension) Vezi definitia »