CALOMNIATÓR, -OÁRE, calomniatori, -oare, s. m. și f., adj. 1. S. m. și f. Persoană care calomniază; defăimător, hulitor, detractor. 2. Adj. Calomnios. [Pr.: -ni-a-] – Din fr. calomniateur, lat. calumniator. Vezi definitia »

FIDEIUSÓR s.m. (Jur.) Cel care garantează pentru altul, obligându-se să-i plătească datoriile. [Pron. -de-iu-. / < lat. fideiussor, cf. fr. fidéjusseur]. Vezi definitia »

FÓSFOR s.n. Element chimic otrăvitor, inflamabil, care nu se găsește liber în natură. [< fr. phosphore, cf. gr. phos – lumină, phoros – purtător]. Vezi definitia »

nabór s.n. (reg.) recrutare prin tragere la sorți. Vezi definitia »

REFRIGERATÓR s. n. partea dintr-o instalație frigorifică în care se produce scăderea temperaturii până aproape de 0 °C. (< fr. réfrigérateur) Vezi definitia »