necăciúne, necăciúni, s.f. (înv.) înnecăciune. Vezi definitia »

pețiéne s.f. pl. (înv.) un fel de podoabă la ișlic (căciulă de blană scumpă sau de postav). Vezi definitia »

ADEZIÚNE s. f. 1. aderare; exprimare scrisă a aderării. 2. forță de atracție moleculară care se exercită între două corpuri în contact. 3. (biol.) concreștere a două organe de natură diferită. (< fr. adhésion, lat. adhaesio) Vezi definitia »

HIPERTENSIÚNE, hipertensiuni, s. f. Creștere trecătoare sau constantă a presiunii sângelui în sistemul arterial sau în cel venos, datorită unor stări nervoase, boli renale, cardiovasculare, endocrine etc.; hipertonie (3). [Pr.: -si-u-] – Din fr. hypertension. Vezi definitia »

prepúne (prepún, prepús), vb. – 1. A antepune. – 2. A prezenta, a supune. – 3. A suspecta, a bănui, a se îndoi. – 4. A traduce, a tălmăci. – 5. A copia. Lat. praepōnĕre (Pușcariu 1376; Candrea-Dens., 1464; Tiktin). Cuvînt înv., se folosește azi cu sensul 3. – Der. prepus, s. n. (suspiciune, îndoială); prepuelnic (var. prepuitor),adj. (suspicios). Cf. pune. Vezi definitia »