PLOMBEMÍE s.f. (Med.) Prezența plumbului în sânge. [Gen. -iei. / < fr. plombémie]. Vezi definitia »

TRIPERÍE s. f. secție a unui abator unde se face prelucrarea măruntaielor. (< fr. triperie) Vezi definitia »

ISTÓRIE s. f. 1. proces obiectiv al dezvoltării fenomenelor în natură și societate. 2. știință care studiază dezvoltarea societății omenești în întreaga ei complexitate. 3. știință care se ocupă cu studiul apariției și dezvoltării faptelor într-un anumit domeniu. ◊ expunerea critică a unor fapte istorice. 4. povestire, narațiune. 5. (fam.) întâmplare, pățanie; poznă. (< lat., gr. historia, it. istoria, după fr. histoire) Vezi definitia »

HISTOLOGÍE s. f. Parte a biologiei care studiază țesuturile organice, celulele, formațiile necelulare^{Vezi nota} și structura lor microscopică. – Din fr. histologie. Vezi definitia »

DENUTRÍȚIE s.f. Stare a unui țesut sau organism viu în care predomină dezasimilația. [Gen. -iei, var. denutrițiune s.f. / cf. fr. dénutrition]. Vezi definitia »