Definita cuvantului disonanță
DISONÁNȚĂ s.f. Împerechere de sunete sau de note muzicale care impresionează neplăcut auzul. ♦ Întâlnire neplăcută auzului între silabe sau cuvinte; cacofonie. ♦ (Rar) Stridență; dezacord. / < fr. dissonance, cf. lat. dissonantia].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu disonanță
ștampilă, ștampile s. f. 1. sărut. 2. vânătaie în jurul ochilor, urmă a unei lovituri violente primite în zona ochilor. Vezi definitia »
NORÍȚĂ, norițe, s. f. (Zool.) Nurcă. – Nor + suf. -iță. Vezi definitia »
VULVO-VAGINÍTĂ s.f. Inflamație a vulvei și a vaginului. [Cf. fr. vulvo-vaginite, germ. Vulvovaginitis]. Vezi definitia »
ANGOÁSĂ s.f. 1. (Franțuzism) Neliniște, tulburare cauzată de o teamă puternică. ♦ Sentimentul înstrăinării omului în viziunea filozofiei existențialiste; conștiința condiției umane de ființă muritoare. 2. (Med.) Stare provocată de contracția regiunii epigastrice însoțită de mari dificultăți respiratorii și de tristețe excesivă. [< fr. angoisse]. Vezi definitia »
LEVULÓZĂ, levuloze, s. f. (Biol.) Fructoză. – Din fr. lévulose. Vezi definitia »