strádă (-ắzi), s. f. – Drum, cale. – Var. pl. strade, rar. It. strada. – Der. stradelă s. f., din it. stradella. Vezi definitia »

CRÉTĂ, crete, s. f. 1. Obiect fabricat din sulfat de calciu sau din altă compoziție, folosit la scris pe tablă sau pe orice suprafață de culoare (mai) închisă. 2. Varietate de calcar poros, alb sau ușor colorat, provenită prin acumularea resturilor și cochiliilor unor animale sau plante marine foarte mici. – Din lat. creta. Vezi definitia »

ARĂTÚRĂ, arături, s. f. 1. Acțiunea de a ara; arat¹. 2. Pământ arat. – Ara + suf. -ătură. Vezi definitia »

HIALOPLÁSMĂ, hialoplasme, s. f. (Anat.) Zonă periferică a citoplasmei celulare; ectoplasmă (1). [Pr.: hi-a-] – Din fr. hyaloplasme. Vezi definitia »

póltină, póltine, s.f. (înv.) poltinic (v.). Vezi definitia »