DINȚĂTÚRĂ s. f. Parte dințată a unui obiect. ♦ Spec. Totalitatea zimților de pe marginea unei mărci poștale. – Dința + suf. -ătură. Vezi definitia »

COREGÉNȚĂ s. f. funcție, demnitate de coregent; perioada cât durează. (< fr. corégence) Vezi definitia »

BÂZÂITÚRĂ, bâzâituri, s. f. Bâzâit. [Pr.: -zâ-i-] – Din bâzâi + suf. -(i)tură. Vezi definitia »

hulboácă, hulboáce, s.f. (reg.) apă adâncă cu maluri repezi; bolboacă. Vezi definitia »

BÁIERĂ, băieri, s. f. Curea, sfoară, ață etc. cusută sau prinsă de un obiect spre a putea fi transportat, atârnat, strâns etc. ◊ Expr. A strânge băierile pungii = a face economii, a deveni econom. A avea nouă băieri la pungă = a fi zgârcit. A (i se) rupe băierile inimii = a simți (sau a produce cuiva) o mare durere sufletească. A-și dezlega băierile inimii = a se destăinui. A ofta (sau a striga, a râde) din băierile inimii = a ofta (sau a striga, a râde) foarte tare, foarte puternic. [Pr.: ba-ie-. - Pl. și: baieri. Var.: báier s. n.] – Din lat. bajulus, bajula. Vezi definitia »