SILOGÍSM, silogisme, s. n. Raționament deductiv care conține trei judecăți legate între ele astfel încât cea de-a treia judecată, care reprezintă o concluzie, se deduce din cea dintâi prin intermediul celei de-a doua. – Din fr. syllogisme, lat. syllogismus. Vezi definitia »

ATONALÍSM s.n. Curent sau procedeu care recomandă atonalitatea în compozițiile muzicale. V. dodecafonism. [< fr. atonalisme]. Vezi definitia »

DRAMATÍSM s. n. 1. caracterul încordat al conflictului dintr-o operă dramatică. 2. (fig.) tensiune, încordare, zguduire sufletească. (< fr. dramatisme) Vezi definitia »

INACTIVÍSM s.n. Accentuare a atitudinii inactive, mod de viață care evită întâmplările lumii din afară. [< germ. Inaktivismus]. Vezi definitia »

NEOCLASICÍSM s. n. 1. curent în artă, literatură și arhitectură care reînvie anumite trăsături ale clasicismului. 2. tendință de reîntoarcere la principiile și formele muzicii (pre)clasice. (< fr. néo-classicisme) Vezi definitia »