ACADEMÍSM s.n. Spirit, manieră, fel de a se comporta academic. ♦ Manieră în artă care cultivă un ideal de frumusețe rece și convențională. ♦ Curent în arta sec. XIX, constând în imitarea servilă și fără originalitate a modelelor antice sau clasice; (peior.) lipsă de originalitate a unor opere artistice, viziuni estetice sau modalități de expresie artistică. [Cf. fr. académisme, germ. Akademismus]. Vezi definitia »

FENOMENÍSM s.n. v. fenomenalism. Vezi definitia »

HERMAFRODITÍSM s. n. prezența la același individ a caracterelor sexuale ale ambelor sexe; bisexualitate; intersexualitate. (< engl. hermafroditism) Vezi definitia »

SEGREGAȚIONÍSM s. n. politică de segregație rasială. (< fr. ségrégationnisme) Vezi definitia »

DIALECTÍSM s.n. 1. Particularitățile graiului, ale dialectului; regionalism; dialectalism. ♦ Dialect; grai. 2. Teorie care consideră că lumea fenomenelor poate fi explicată printr-un șir de opoziții bine alese, care se înlocuiesc reciproc la infinit. [Pron. di-a-. / cf. it. dialettismo, germ. Dialektismus, rus. dialektizm]. Vezi definitia »