ANEURÍE s.f. Paralizie, slăbire a funcțiilor nervoase; aneuroză. [Pron. -ne-u-ri-e, gen. -iei. / < fr. aneurie, cf. gr. a – fără, neuron – nerv]. Vezi definitia »

ORTODONȚÍE s. f. Parte a stomatologiei care asigură așezarea în poziție normală a dinților pe arcadele dentare. – Din fr. orthodontie. Vezi definitia »

AMIXÍE¹ s. f. absență a secreției mucoase. (< fr. amixie) Vezi definitia »

TABULÁȚIE s.f. Operație făcută de anumite mașini de calcul atunci când sunt folosite la însumări; tabulare. [Cf. it. tabulazione, lat. tabulatio]. Vezi definitia »

SEISMOLOGÍE s. f. ramură a geofizicii care studiază fenomenele seismice. (< fr. séismologie) Vezi definitia »