PRESCRÍE vb. III. 1. tr. A ordona, a dispune precis ceea ce urmează să se facă; (spec.) a indica un tratament, medicamente pentru un bolnav. 2. (refl.) (Despre o datorie, o pedeapsă etc.) A se șterge prin prescripție. [Pron. -scri-e, p.i. -scriu. / < fr. prescrire]. Vezi definitia »

PERJĂRÍE, perjării, s. f. (Reg.) Livadă de perji; p. gener. prunărie, prunet. [Var.: perjeríe s. f.] – Perj + suf. -ărie. Vezi definitia »

HEMOGLOBINEMÍE s. f. prezența hemoglobinei în sânge, ca urmare a distrugerii globulelor roșii. (< fr. hémoglobinémie) Vezi definitia »

DISLOCÁȚIE, dislocații, s. f. (Rar) Dislocare. – Din fr. dislocation. Vezi definitia »

LARINGOPLEGÍE s.f. (Med.) Paralizie a mușchilor laringelui. [Gen. -iei. / < fr. laryngoplégie, cf. gr. larynx – laringe, plege – cădere]. Vezi definitia »