Definita cuvantului donariu
DONÁRIU s.n. Parte a unui templu sau a altui edificiu antic unde se păstrau ofrandele aduse zeilor. ♦ Piesă cu caracter votiv. [< fr., lat. donarium].
Sursa: DN
Sursa: DN
Cuvinte ce rimeaza cu donariu
belalíu (belalíe), adj. – Năzuros, mofturos. Tc. belal (Șeineanu, II, 46; Lokotsch 194; Ronzevalle 50); cf. ngr. μπελαλής. V. și belea. Vezi definitia »
colaríu, colaríi, s.m. (reg.) 1. rotar. 2. (la sg.) fân. Vezi definitia »
aféliu [liu pron. lĭu] s. n., art. aféliul Vezi definitia »
AGEAMÍU, -ÍE, ageamii, adj. (Fam.; adesea substantivat) Începător, nepriceput, neștiutor. – Tc. acami, acemi. Vezi definitia »
puríu, puríe, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.) cărunt; bătrân. 2. (înv.) tată. Vezi definitia »