MORFOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază forma și structura organismelor animale și vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~ a solului = ramură a științei solului care studiază constituția profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie) Vezi definitia »

BIOCALORIMETRÍE s. f. parte a biologiei care studiază fenomenele calorice produse de activitatea organică. (< bio- + calorimetrie) Vezi definitia »

HIPERCOLEMÍE s. f. creștere anormală a cantității de pigmenți biliari din serul sangvin. (< fr. hypercholémie) Vezi definitia »

DEFENESTRÁȚIE s. f. defenestrare. (< fr. défenestration) Vezi definitia »

iíe, iii, iiuri, s.f. și n. (înv.) 1. Moalele burții la vite; flămânzare, deșert, stinghie. 2. Pielea care atârnă sub burta boului; gușă, salbă. 3. (la om) Măruntaie, cimț, rărunchi, viscere. 4. Chișița calului. Vezi definitia »