Definita cuvantului morfologie
MORFOLOGÍE s. f. 1. știință care studiază forma și structura organismelor animale și vegetale. ♦ ~ a artei = studiu analitic al formei, al structurii unei opere de artă; ~ terestră = geomorfologie; ~ a solului = ramură a științei solului care studiază constituția profilurilor de sol. 2. parte a structurii gramaticale a unei limbi cuprinzând regulile de modificare a formei cuvintelor; parte a gramaticii care studiază aceste reguli. 3. formă, structură; aspect general. (< fr. morphologie)
Sursa: MDN
Sursa: MDN
Cuvinte ce rimeaza cu morfologie
XEROFILÍE s.f. 1. (Bot.) Calitatea de a crește într-o regiune sau de a fi adaptat la o zonă uscată, în special uscată și fierbinte. 2. (Zool.) Calitatea de a trăi într-un mediu uscat. [g.-d. art. xerofilíei] (cf. engl. xerophily) [def. MW] Vezi definitia »
REJÉCȚIE s.f. (Liv.) Dare înapoi; (spec.) readucere a conținutului ruminal în cavitatea bucală de către animal pentru a fi rumegat. [< fr. réjection]. Vezi definitia »
sóldie s.f. (înv.) veche monedă italiană care a circulat și la noi. Vezi definitia »
METEOROPATOLOGÍE s. f. Ramură a medicinii care se ocupă cu studiul stărilor patologice provocate sau influențate de unii factori meteorologici. [Pr.: -te-o-] – Din fr. météoropathologie. Vezi definitia »
OSTENTÁȚIE, ostentații, s. f. Punere în valoare în mod provocator a unei insușiri; prezentare demonstrativă, etalare pretențioasă a ceva. ◊ Loc. adv. Cu ostentație = în mod demonstrativ, ostentativ. [Var.: ostentațiune s. f.] – Din fr. ostentation, lat. ostentatio, -onis. Vezi definitia »