POLIFONÍE s. f. 1. arta și tehnica suprapunerii armonice a două sau a mai multor părți vocale ori instrumentale, fiecare păstrându-și, în ansamblu, individualitatea melodică. 2. halucinație auditivă în perceperea mai multor voci inexistente. (< fr. polyphonie) Vezi definitia »

FILIÁȚIE s. f. 1. înrudire în linie descendentă; descendență. 2. (fig.) înlănțuire între lucruri, fenomene, idei etc. (< fr. filiation, lat. filiatio) Vezi definitia »

PODOLOGÍE s. f. Ramură a medicinei care se ocupă cu studiul și tratamentul afecțiunilor piciorului. – Din fr. podologie. Vezi definitia »

PARALIZÍE s. f. pierdere totală sau parțială a mobilității și sensibilității corpului. ♦ ~ infantilă = poliomielită. (< fr. paralysie) Vezi definitia »

GELIFRACȚÍE s. f. dezagregare a rocilor sub acțiunea repetat alternantă a înghețului și a dezghețului; gelivație. (< fr. gélifraction) Vezi definitia »