SEPTOGÉN, -Ă adj. (despre bacterii) care produce putrefacție. (< septo- + -gen²) Vezi definitia »

GEN¹ s. n. 1. fel, soi, varietate. ◊ fel de a fi, manieră, atitudine specifică. 2. diviziune a creațiilor artistice în care intră opere cu trăsături comune în ceea ce privește forma, stilul, tema etc. ◊ fiecare dintre diviziunile în care se clasifică operele literare. ◊ stil personal, manieră de a compune. 3. totalitatea lucrărilor muzicale reunite prin tematică, mijloace de expresie etc. 4. categorie gramaticală exprimată prin forma pe care o iau cuvintele pentru a arăta sexul ființelor și care s-a extins prin analogie și la substantivele nume inanimate, precum și la cuvintele flexibile care determină substantivul. 5. (biol.) subdiviziune a unei familii din mai multe specii. 6. (log.) clasă de obiecte care au note esențiale comune, cuprinzând cel puțin două specii. (< lat. genus) Vezi definitia »

MIOGÉN s. n. Proteină de tipul albuminelor, care se găsește în țesutul muscular. [Pr.: mi-o-] – Din fr. myogène. Vezi definitia »

ANTIDIABETOGÉN, -Ă adj. care se opune apariției diabetului. (< anti- + diabetogen) Vezi definitia »

Termen depreciatv folosit în Bucovina de nord și ținutul Herței pentru totalitatea obiectelor textile dintr-o gospodărie. Vezi definitia »