DEAMBULATÓRIU, -IE, deambulatorii, adj., s. n. 1. Adj. De plimbare, care este în legătură cu plimbarea. 2. S. n. Loc de circulație în prelungirea navelor laterale, în spatele altarului din absida centrală a unei biserici romane sau gotice. [Pr.: de-am-] – Din fr. déambulatoire. Vezi definitia »

PLANETÁRIU s.n. Construcție specială, în formă de cupolă, care reprezintă în interiorul ei sistemul planetar. [Pron. -riu. / < fr. Planétarium]. Vezi definitia »

CONSÓRȚIU s.n. I. Participare la domnie în vechea Romă. II. 1. Formă a monopolurilor capitaliste constând în asocierea unor bănci mari sau a unor societăți comerciale pentru efectuarea în comun a unor operații financiare. 2. (Biol.) Ansamblu de organisme legate prin activitatea lor vitală. [Pron. -țiu. / < fr., lat. consortium, cf. germ. Konsortium]. Vezi definitia »

LAVÍU s.n. Mod de a da umbre unui desen cu tuș diluat sau cu o culoare de apă. ♦ Desen executat în acest mod. [Pron. -viu. / cf. fr. lavis]. Vezi definitia »

ARPÉGIU s. n. intonare succesivă a sunetelor unui acord melodic, ascendent sau descendent. (< it. arpeggio) Vezi definitia »